No Comments
- Portret de calatorie -

Scurta sedere pe plaiuri maramuresene, am incheiat-o cu o vizita la Muzeul Tarancii romane si Manastirea Barsana.

Muzeul este situat in satul Dragomiresti, si functioneaza intr-o fosta gospodarie taraneasca. A fost infiintat din dorinta de a aduce un omagiu femeii pentru rolul important pe care l-a avut si il are in societate.

Chiar daca nu am fost decat patru persoane, atunci cand am pasit in curtea gospodariei (deoarece muzeul este o veche gospodarie moroseneasca, veche de aproape trei veacuri, construita intre anii 1720-1721, din lemn de molid rotund, fiind cea mai veche constructie din lemn de pe intreaga Vale a Izei, si a fost lasata mostenire de Ileana Chis), am fost intampinati de o femeie, pe nume… tot Ileana (dar Zubasu, numele de familie), care ne-a fost ghid, povestindu-ne despre originalitatea constructiei si exponatelor, ocupatiile tarancii de la nastere si pana la trecerea in lumea cealalta.

Farmecul este unul tipic locului, si prin povestile ei sunt traite pe viu si spuse in graiul specific locurilor, si nu sunt simple relatari invatate pentru a face curiosi vizitatorii.

Sculpturile in lemn, podoabele si obiectele expuse aduc in ochii vizitatorilor intreaga viata cu indeletnicirile femeilor din Maramures.

Botezul, nunta, cresterea copiilor si ţinutul casei sunt doar cateva din povestile doamnei Ileana.

Inainte de a ajunge la muzeu, se trece pragul uriasei porti construite in stil maramuresean, unde mesterii au daltuit, in semne si simboluri, istoria locului lor de bastina.

Pe unul din stalpii portii avem o mireasa si doua druste, pe urma avem cocosul, simbolul Dragomirestiului, steagul dacilor, lupoaica cu Romulus si Remus, un grup de femei, langa un leagan, pentru ca aici, la botez mergeau doar femeile. In curte se afla o troita de lemn si un fus.

Cativa pasi mai incolo, un grup statuar inchinat femeii, in toate stadiile de varsta: copila, fetiscana, femeie, mama, bunica.

In fata casei, aproape de intrare, intr-un copac inalt, din care au ramas doar crengile, asemeni unui cuier urias, stau asezate frumos, oalele gospodinei.

Casa este construita dupa tipicul unei gospodarii traditionale maramuresene cu obiectele specifice si cu cele ce reliefeaza obiceiurile culinare de peste an: colacul mirelui, stolnic (un colac mare, impletit, de formă rotundă) de Crăciun si de Anul Nou, pasca, cozonacul, ce se da la mort – prescuri la preot, pupii, colacii.

Tot aici se pot admira si frumoasele costume populare maramuresene. Dar mai bine va las sa veniti sa vedeti cu ochii vostri, mai bine de-atat nu se poate.

Categories: Maramures

Faci un comentariu sau dai un răspuns?