No Comments
Muzeul "Tarancii Romane"

- Portret de calatorie -

Scurta sedere pe plaiuri maramuresene am incheiat-o cu o vizita la Muzeul Tarancii romane si Manastirea Barsana.

Inainte de a ajunge la muzeu, se trece pragul uriasei porti construite in stil maramuresean, unde mesterii au daltuit, in semne si simboluri, istoria locului lor de bastina.

Muzeul Tarancii Romane este situat in satul Dragomiresti, si functioneaza intr-o fosta gospodarie taraneasca.

A fost infiintat din dorinta de a aduce un omagiu femeii pentru rolul important pe care l-a avut si il are in societate.

Muzeul este o veche gospodarie moroseneasca, veche de aproape trei veacuri, construita intre anii 1720-1721, din lemn de molid, fiind cea mai veche constructie din lemn de pe intreaga Vale a Izei, si a fost lasata mostenire de Ileana Chis

La intrarea in curtea gospodariei pentru vizitare am fost patru persoane.

Femeia care ne-a intampinat s-a prezentat ca nume… tot Ileana (dar Zubascu).

Dansa ne-a fost ghid povestindu-ne despre originalitatea constructiei si exponatelor, ocupatiile tarancii de la nastere si pana la trecerea in lumea cealalta.

Farmecul ei este unul tipic locului.

Povestile ei sunt traite pe viu si spuse in graiul specific locurilor. Nu sunt simple relatari invatate pentru a face curiosi vizitatorii.

Botezul, nunta, cresterea copiilor si tinutul casei sunt doar cateva din povestile doamnei Ileana.

Dar mai bine va las sa veniti sa vedeti cu ochii vostri, mai bine de-atat nu se poate.

Casa este construita dupa tipicul unei gospodarii traditionale maramuresene cu obiectele specifice si cu cele ce reliefeaza obiceiurile culinare de peste an: colacul mirelui, stolnic (un colac mare, impletit, de formă rotundă) de Crăciun si de Anul Nou, pasca, cozonacul, ce se da la mort - prescuri la preot, pupii, colacii.
Sculpturile in lemn, podoabele si obiectele expuse aduc in ochii vizitatorilor intreaga viata cu indeletnicirile femeilor din Maramures.
Tot aici se pot admira si frumoasele costume populare maramuresene.
In fata casei, aproape de intrare, intr-un copac inalt, din care au ramas doar crengile, asemeni unui cuier urias, stau asezate frumos, oalele gospodinei.
Cativa pasi mai incolo, un grup statuar inchinat femeii, in toate stadiile de varsta: copila, fetiscana, femeie, mama, bunica.
 In curte se afla o troita de lemn si un fus.
Pe unul din stalpii portii avem o mireasa si doua druste, pe urma avem cocosul, simbolul Dragomirestiului, steagul dacilor, lupoaica cu Romulus si Remus, un grup de femei, langa un leagan, pentru ca aici, la botez mergeau doar femeile.

Lasă un răspuns