Turistii care vor sa calatoreasca cu Mocanita Valea Vaserului, trebuie sa-si faca rezervari din timp, deoarece cererea este atat de mare, incat este posibil sa nu gaseasca bilete.
Despre Mocanita Valea Vaserului
Lucrarile la linia ferata au fost realizate dupa modelul austro-ungar cu ecartament ingust, si au inceput in anul 1932.
Incepand cu acest an, CFF Viseu de Sus functioneaza aproape fara intrerupere.
Trenul are un parcurs printr-o vale de-a lungul raului Vaser, prin salbaticie. Zona este impadurita unde si nu exista drumuri sau sate. Este locuita doar de ursi si lupi.
Utilizarea lemnului s-a initiat de la inceputul secolului al 18-lea, sub imperiul austro-ungar.
Colonistii au patruns primii in padurile virgine si cu ajutorul plutaritului au adus lemnul taiat la gaterele din Viseu de Sus. Trenurile transporta busteni de pe Valea Vaserului la fabricile de prelucrare a lemnului din Viseu de Sus.
Aceasta cale ferata este singura din Europa care inca mai este folosita pentru transportul lemnului.
In zilele noastre circula din luna mai pana in octombrie in mod regulat trenuri cu abur pentru turisti.
Mocanita Valea Vaserului - Traseul
Trenurile turistice urca pana la statia Paltin (km 21,6), aproximativ doua ore departare de Viseu de Sus, acolo unde s-a amenajat un loc pentru popas.
Pe parcursul traseului trenul are doua opriri pentru alimentare cu apa, wc, poze… La punctul terminus se “pune masa mare”, cu produse specifice zonei (palinca, carnati, fripturi, pastrama, etc.).
Partea proasta este ca daca stati la “coada” trenului la dus, atunci cand va intoarceti, veti fi in fata, deoarce locomotiva “se muta” in capatul celalalt al trenului.
Asadar cand veti ajunge la capat de linie veti fi ca o pastrama afumata, pentru ca sunteti mai aproape de „dragonul” (locomotiva), ce scoate fum pe cos.
Dar nu conteaza ati fost cu Mocanita (prietenii va vor invidia, si cu siguranta vor merge si ei anul viitor).
Din punctul meu de vedere… odata si atat. Vreau sa spun ca nu merita sa repeti experienta. Si asta din mai multe puncte de vedere.
In primul rand te zdrangane si la dus si la intors pret de 4 ore. Apoi locomotiva te afuma daca stai in fata.
Daca mergi cu Mocanita cu vagoane “normale”, nu vei avea parte de astfel de inconveniente si totul va parea minunat. Depinde de alegerea fiecaruia.
Oricum merita experienta, si va doresc sa aveti vremea buna (alta dispozitie ai cand vezi soarele pe cer).
Cred ca daca s-ar putea parcurge pe jos chiar ar fi de vis.
Dar douazeci si ceva de km pe jos… nu stiu cine s-ar incumeta, nici chiar un Badea Cartan al zilelor noastre.
Citeste si despre Muzeul Tarancii Romane.
