Anul 2021 m-a adus din nou pe frumoasele meleaguri harghitene. De data aceasta, in drum spre pensiunea la care m-am cazat (la fel ca anul precedent la Pensiunea Aktivrelax, m-am oprit pentru a vizita de data aceasta Tinovul Mohos.
Fiind acum de-al casei prin zona, am lasat masina in parcarea cunoscuta, si am luat-o usor spre locul de acces in Tinov. Acolo, ne-am mai intalnit cu inca doua perechi (nascute mai tarziu decat noi), si l-am asteptat pe ghidul care avea sa ne insoteasca pe parcursul vizitei.
Nu a durat mult si a venit un domn (cam de-o varsta cu mine), imbracat in costum de camuflaj, care ne-a multumit si ne-a urat bun venit, daca am retinut bine, parca Mircea era numele lui.
Ne-a spus sa stam grupati langa dansul, ca pe langa alte minuni ale naturii intalnite, fusese mai devreme o ursoaica cu un pui in cautare de fructe de padure (era un rahatel mic pe puntea din lemn, probabil de la cel mic care se emotionase sau s-a deranjat la stomac de la fructe).
Oricum comunica prin statie cu colegii care erau probabil la panda, si avea un fluier sa o sperie pe nevasta lui Mos Martin.
Ne-a spus multe lucruri cu lux de amanute despre ce si cum s-a intamplat aici de-a lungul anilor, ce vedem aici, despre lac, munti, tinov, vulcan, flora, fauna…
Face parte din situl Natura 2000, si cuprinde doua rezervatii naturale: Tinovul Mohos si Lacul Sfanta Ana.
Se afla in partea de sud-est a conului vulcanic Ciomatu Mare, in craterul Mohos, craterul geaman mai batran al Lacului Sfanta Ana .
Are o suprafata de 80 ha si se afla la 1.050 m altitudine.
Turba are o grosime medie de 10 metri si un volum de circa 3 milioane metri cubi.
Intrarea se face exclusiv pe jos, doar cu insotitor asigurat de administratia zonei, la fiecare ora la si un sfert.
Tinovul Mohos este renumit ca fiind una dintre cele mai pitoresti mlastini din lume.
Vegetatia dominanta este muschiul de turba si doar cateva specii florale s-au adaptat la mediul extrem de sarac.
Mai gasim arinul negru si afinele de padure.
Cel mai des intalnit este pinul de padure, ale carui dimensiuni devin subtiri pe masura ce ne indreptam spre interior datorita stratului din ce in ce mai gros de muschiul de turba, care-i impiedica cresterea si dezvoltarea.
Tot aici intalnim una din putinele plante carnivore ce pot fi intalnite in Romania.
Alimentarea cu apa este asigurata de precipitatii.
Pe covorul de muşchi se intercalează tufe de ruginare, de afine, trei specii ale plantei insectivore numita popular „Roua Cerului” si altele.
Majoritatea plantelor rare sunt relicve din era glaciara.
