Mi-aduc aminte de parcă ieri a fost ziua în care am vizitat Füssen. Deși excursia noastră prin orașele Drumului Romantic din 2026 tocmai se încheiase, gândul mi-a rămas și la această localitate pe care o descoperiserăm cu trei ani înainte, în 2023.
O amintire care a rămas cu noi
Füssen face parte din povestea Drumului Romantic, fiind punctul său terminus sudic, după lunga călătorie care începe la Würzburg. Iar pentru noi, care aveam deja câteva amintiri frumoase din această regiune, vizita de atunci a rămas una dintre acele zile pe care le retrăiești cu plăcere chiar și după mult timp.
În 2023 eram cazați la o familie care ne pusese la dispoziție un apartament cu parter și etaj. O cazare extraordinar de frumoasă, într-o locație care ne-a plăcut foarte mult.
Ne simțeam bine acolo, aveam spațiu, liniște și tot confortul de care aveam nevoie pentru a ne bucura de concediu.
Füssen se afla la aproximativ 30 de kilometri de locul în care stăteam. După micul dejun, ne-am pregătit aparatele foto, camera video și am pornit la drum.
Distanța nu era mare, șoseaua era bună, iar circulația destul de lejeră. Am ajuns repede, cu acea bucurie pe care o ai când știi că urmează să descoperi un loc nou.
Spre inima vechiului oraș
Am găsit un loc de parcare în apropierea intrării în oraș, pe Kemptener Straße, la Parkplatz Morisse, parcarea APCOA. De aici nu mai aveam mult până la centrul istoric.
Ne-am îndreptat spre străduțele care ne conduceau către Hohes Schloss, castelul care domină orașul de la înălțime.
Am mers agale, fără să ne grăbim. Ne uitam la case, la magazine, la cafenele și la toate micile detalii care ne ieșeau în cale. Unele clădiri aveau fațade simple, altele erau decorate și colorate, iar la parter se aflau magazine și mici afaceri locale.
Prima impresie a fost foarte bună. Füssen avea acel farmec al orașelor vechi în care arhitectura nu pare doar o moștenire a trecutului, ci o parte firească a vieții de astăzi.
Pe măsură ce înaintam, am început să descoperim atmosfera unei localități care își păstrează identitatea, dar știe să-și primească vizitatorii. Hoteluri, magazine de suveniruri, cafenele, brutării și restaurante se pregăteau pentru o nouă zi.
Era încă devreme. Trecuse puțin de ora zece, iar multe dintre localuri abia își deschideau ușile. Nici turiștii nu se adunaseră încă în număr mare.
Pentru noi, acesta era un avantaj. De fiecare dată când ajungem devreme într-un oraș, avem impresia că îl putem descoperi mai aproape de ritmul lui adevărat. Putem fotografia fără să așteptăm ca mulțimea să se retragă din cadru și ne putem opri oriunde ne atrage atenția ceva.
Reichenstraße – strada care ne-a cucerit
Am ajuns pe Reichenstraße, principala arteră pietonală a centrului istoric. Aici a început adevărata frumusețe a orașului.
Casele viu colorate păreau că se întrec în frumusețe. Fațadele lor, îngrijite și decorate, aveau fiecare personalitatea proprie.
Unele erau pictate în tonuri pastelate, altele aveau ornamente, ferestre încadrate frumos și detalii care te făceau să ridici aparatul foto aproape fără să-ți dai seama.
Pe multe dintre clădiri se puteau observa inscripții, firme și indicii despre vechile lor întrebuințări. Aici funcționaseră de-a lungul vremii hanuri, prăvălii, ateliere și alte mici afaceri. Astăzi, unele dintre aceste spații continuau să găzduiască hoteluri, brutării, cofetării, cafenele, restaurante, farmacii și magazine.
Îmi place să mă uit la astfel de clădiri și să-mi imaginez cum arăta strada cu sute de ani în urmă. Poate că în fața acelorași case se descărcau mărfuri, negustorii își expuneau produsele, iar călătorii se opreau la un han după o zi lungă de drum.
Füssen a fost un important centru comercial, dar și un loc cu o tradiție aparte în construcția instrumentelor muzicale, mai ales a lăutelor și viorilor. Orașul a avut un rol important în dezvoltarea acestei îndeletniciri în Europa.
Pe stradă, însă, toate aceste lucruri se amestecau firesc cu viața prezentului. Câte o terasă își pregătea mesele, un magazin își aranja vitrina, iar mirosul de cafea și produse proaspăt coapte începea să se simtă în aer.
Noi ne plimbam, fotografiam, filmam și intram prin magazine, fără să urmărim neapărat ceva anume. Eram acolo să ne bucurăm de loc.
Fântâna orașului și întâlnirea cu Sfântul Magnus
La capătul plimbării am ajuns în zona fântânii orașului, de-a lungul Reichenstraße. Fântâna, cunoscută drept Stadtbrunnen, este dominată de statuia Sfântului Magnus, patronul spiritual al orașului și o figură importantă în istoria regiunii.
Sfântul Magnus este legat de tradiția creștină a Allgäului. Potrivit tradiției, acesta a venit în zonă ca misionar, iar numele său a rămas strâns legat de Füssen și de vechea mănăstire benedictină St. Mang.
Fântâna, amenajată în secolul al XX-lea, este astăzi un punct de întâlnire și un reper al centrului istoric. În jurul ei, clădirile colorate, magazinele și cafenelele alcătuiesc unul dintre cele mai frumoase cadre ale orașului.
Ne-am oprit pentru câteva fotografii și am privit în jur. Acum începeam să simțim că orașul se trezește cu adevărat. Apăreau tot mai mulți vizitatori, iar pe stradă se simțea o animație plăcută.
Privind casele din jur, aveam impresia că fiecare fațadă fusese pregătită special pentru a ne încânta. Nu știu dacă aceasta era intenția lor, dar mie așa mi s-a părut. Totul era îngrijit, armonios și plin de culoare.
Hohes Schloss – castelul deasupra orașului
Pe măsură ce numărul turiștilor începea să crească, ne-am gândit că ar fi mai bine să mergem spre castel. Era momentul potrivit pentru a-l vizita, înainte ca aglomerația să devină prea mare.
Hohes Schloss se ridică deasupra centrului istoric și este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale orașului. A fost reședința de vară a principilor-episcopi de Augsburg și este considerat unul dintre cele mai importante ansambluri de arhitectură gotică târzie din Germania.
Drumul spre castel ne-a purtat printr-o zonă ceva mai liniștită, cu clădiri istorice și pasaje care ne apropiau de zidurile sale.
Privit de jos, castelul impresionează prin turnurile sale, zidurile albe și acoperișurile colorate. Dar ceea ce îl face cu adevărat special este curtea interioară, cu picturile sale iluzioniste.
Am intrat și am descoperit fațade decorate cu picturi care creează impresia unor ferestre, balcoane, arcade și elemente arhitecturale tridimensionale. Privite de la distanță, unele par adevărate construcții în relief, deși sunt doar picturi realizate cu o măiestrie remarcabilă.
Este un exemplu spectaculos de artă a iluziei, prin care arhitecții și pictorii au transformat suprafețele clădirilor în decoruri de o eleganță aparte.
Am făcut fotografii din mai multe unghiuri. Lumina cădea diferit pe fațade, iar umbrele scoteau în evidență anumite detalii. Ne-am oprit de câteva ori doar pentru a privi și a ne bucura de frumusețea locului.
În interiorul castelului – o călătorie prin artă și istorie
Am vizitat și interiorul castelului, în limitele spațiilor deschise publicului.
Astăzi, Hohes Schloss găzduiește galerii de artă, inclusiv Galeria de Stat a colecțiilor de pictură bavareze și Galeria Municipală. Aici sunt expuse lucrări de artă din perioada gotică târzie și din secolul al XIX-lea, într-un cadru istoric deosebit.
Pe măsură ce am trecut dintr-o încăpere în alta, am descoperit picturi, sculpturi, panouri pictate și obiecte care vorbesc despre evoluția artei în regiunea Allgäu și în spațiul șvab.
Unul dintre spațiile care impresionează este Rittersaal, Sala Cavalerilor. Aici atrage atenția plafonul casetat, bogat sculptat, cu o ornamentație deosebită. Lemnul lucrat cu migală și proporțiile sălii dau încăperii un aer solemn, potrivit unei reședințe princiare.
În sălile fostei reședințe episcopale se găsesc și picturi de mare valoare, inclusiv lucrări din perioada în care arta gotică începea să facă trecerea spre Renaștere.
Am privit tablourile, detaliile sculpturilor și elementele decorative. Chiar dacă nu am putut reține numele tuturor artiștilor și toate explicațiile istorice, ne-am bucurat de frumusețea lor.
Mi-a plăcut că vizita nu însemna doar să treci printr-un castel și să vezi mobilier vechi. Aici, arta era prezentă în fiecare încăpere, iar clădirea însăși devenea parte din experiență.
Am simțit că ne aflăm într-un loc în care istoria nu este prezentată doar prin obiecte, ci și prin arhitectură, prin proporții, prin lumina care pătrunde în camere și prin detaliile care au rezistat trecerii timpului.
Deasupra acoperișurilor, peste oraș
Unul dintre cele mai frumoase momente ale vizitei a fost priveliștea de sus.
Din zona turnului și a punctelor de observație accesibile vizitatorilor se deschide o panoramă superbă asupra orașului Füssen. Acoperișurile caselor se întind până spre marginea centrului istoric, iar străzile par să se adune în jurul clădirilor importante.
De sus, Reichenstraße se vede ca o linie care străbate orașul, iar turnurile bisericilor se ridică printre clădirile colorate. În depărtare, peisajul se deschide spre câmpurile și munții regiunii Allgäu.
În zilele senine, privirea poate ajunge spre lacul Forggensee și către împrejurimile alpine. Este un peisaj care îți amintește cât de specială este poziția orașului, aflat la poalele Alpilor.
Am stat și am privit. Am făcut fotografii și filmări, dar, ca de fiecare dată, aparatul nu reușea să păstreze în totalitate senzația pe care o aveam acolo.
Era o combinație de frumusețe, liniște și bucurie. Priveam orașul de sus și mă gândeam la toate locurile pe care le văzuserăm în călătoriile noastre.
Fiecare avea ceva al său, dar Füssen părea să adune într-un singur tablou multe dintre lucrurile care ne atrag atunci când călătorim: istorie, natură, arhitectură și o atmosferă aparte.
Înapoi prin orașul care prinsese viață
După vizita castelului, am coborât și ne-am continuat plimbarea prin centrul istoric.
Între timp, orașul se schimbase. Străzile deveniseră mai animate, terasele aveau tot mai mulți clienți, iar turiștii se opreau în fața magazinelor și a clădirilor pentru fotografii.
Soarele își făcuse simțită prezența, iar temperatura crescuse suficient cât să căutăm din când în când un loc cu umbră.
Ne-am mai plimbat prin magazine, am admirat vitrinele și am fotografiat casele pe lângă care trecuserăm dimineața. Acum, cu străzile mai animate, imaginile aveau o altă atmosferă.
Am traversat și podul peste râul Lech. Apa avea o culoare deosebită, iar peisajul din jur ne-a atras imediat atenția. Am făcut câteva fotografii și ne-am oprit să privim râul.
Lech este unul dintre elementele care dau orașului un farmec aparte. Apa, clădirile istorice și apropierea munților creează un cadru natural care completează frumusețea centrului medieval.
Ne-am continuat drumul spre mașină, oprindu-ne din când în când pentru câte o ultimă fotografie.
Nu ne grăbeam, dar știam că trebuia să plecăm. Aveam de ajuns în locul în care urma să ne continuăm concediul, iar ziua trecuse mai repede decât ne-am fi dorit.
La capătul Drumului Romantic
Am plecat din Füssen cu o impresie foarte frumoasă. Orașul ne cucerise prin arhitectura sa, prin casele colorate, prin străzile îngrijite și prin felul în care istoria se îmbină cu viața de astăzi.
În 2023 nu știam că, peste câțiva ani, aveam să parcurgem o parte atât de importantă din Drumul Romantic și să revenim cu gândul la acest oraș. Atunci fusese o vizită frumoasă, una dintre zilele concediului. Astăzi, privind în urmă, ea capătă o altă semnificație.
Füssen reprezintă capătul sudic al Drumului Romantic, iar pentru noi a devenit un fel de reper al acestei povești. În 2026 am pornit din Würzburg și am descoperit oraș după oraș, fiecare cu farmecul și istoria sa. Am cunoscut oameni, am văzut castele, biserici, piețe și case medievale. Am adunat fotografii, filmări și amintiri.
Iar acum, când mă gândesc la Füssen, îmi revine în minte ziua aceea însorită din 2023. Apartamentul frumos în care eram cazați, drumul scurt până la oraș, străzile încă liniștite de dimineață, culorile fațadelor, castelul de deasupra acoperișurilor și apa râului Lech.
Sunt locuri pe care le vizitezi și apoi le uiți. Altele rămân cu tine. Nu neapărat pentru un monument anume sau pentru o fotografie perfectă, ci pentru starea pe care ți-au oferit-o.
Füssen a rămas cu noi.
Și poate că acesta este farmecul călătoriilor. Nu doar să ajungi într-un loc, să-l vezi și să pleci, ci să iei cu tine o bucățică din el. Iar peste ani, când deschizi fotografiile, să ai senzația că te-ai întors acolo, măcar pentru câteva clipe.
