Cascada cailor
- Portret de calatorie -
Din inaltimile muntelui pe un versant foarte abrupt al Rezervatiei Piatra Rea se arunca navalnic inspre vale un suvoi de apa cristalina dand nastere uneia dintre cele mai frumoase si mai mari cascade din munti, Cascada Cailor.
Sarind din piatra in piatra de la o inaltime de 100 de metri, apa inspumata a cascadei, cu zgomotul ei asurzitor, ajunge jos in vale si ne racoreste pe noi cei ce venim sa-i admiram splendoarea, cat si pe celelalte vietuitoare ale muntelui.
Legenda spune ca pajistile de pe Muntele Piatra Rea erau paşunate in trecut de cai. De primavara si pana toamna tarziu in acele locuri era raiul cailor.
Linistea lor nu era tulburata decat de urs. Acesta insa nu avea nicio sansa in camp deschis in fata unei herghelii de cai.
Ca sa poata prinde, a ales sa ii goneaca spre locurile prapastioase ale muntelui unde nu mai aveau de ales dacat sa se azvarle in hauri si astfel devenea o prada sigura.
Intr-o noapte pe o ploaie naprasnica, ursul si-a incercat din nou norocul.
Caii stateau adunati la un loc, speriati de fulgerele care brazdau cerul si tunetele care rasunau.
Luati prin surprindere de atacul ursului, s-au aruncat spre vale in speranta ca vor scapa, insa nevazand calea, au apucat intr-o directie gresita, si au cazut toti in rapa cascadei.
Se spune ca in acea noapte, ursul s-a ales cu o captura de 15-16 cai.
Evenimentul a ramas in memoria comunitatii, iar locurile au capatat numele de cascada a cailor, Muntele este Muntele Cailor, circul glaciar se numeste Podul Cailor, iar paraiasul se numeste, Izvorul Cailor.
Asa cum am spus intr-o postare anterioara, vremea a devenit potrivnica, ploaia s-a abatut asupra tinuturilor maramuresene, parca vrand cu tot dinandinsul sa ne tintuiasca in casa si sa ne strice buna dispozitie.
Chiar daca a plouat toata noaptea torential, a doua zi, totusi s-au spart cat de cat norii dandu-ne sperante ca vremea tine cu noi.
Am plecat spre Cascada Cailor, facand un popas la Casa martirilor si Monumentul din Moisei, dar despre ele voi scrie intr-o alta postare.
Burnita marunt si des, atat cat sa te scoata din ale tale. Din Borsa am urcat cu telescaunul, iar de-acolo, am luat-o usor spre Cascada Cailor. Drumul este usor, marcat si accesibil cam pentru orice categorie de varsta.
Si sunt convins ca peisajele ar fi fost de vis daca vremea era mai buna. Dar nici ceata nici ploaia, nu ne-a oprit sa ne continuam traseul.
Apropiindu-ne de cascada, cineva de SUS si-a plecat capul asupra noastra oprind ploaia, si raspindind ceata, circa 15-20 minute, deajuns sa facem cateva filmari si fotografii.
In schimb la intoarcere, dupa ce-am trecut de frumoasa padure, s-a starnit ploaia (din nou torentiala parca vrand sa ne-arate ca ea are ultimul cuvant de spus), telescaunul fiind nevoit sa nu poata cobora, decat la domolirea ploii.
Cam asta a fost aventura, cu ghilimele de rigoare, la Cascada Cailor, unde trebuie neaparat sa revin cu soare si vreme buna.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.