No Comments
- Portret de calatorie -

Cap Kaliakra

Imi facusem un obicei. Ce obicei? Unul destul de bun zic eu.

In fiecare an, la sfarsitul lunii mai, cam in ultimul sfarsit de saptamana (ma enerveaza sa spun week-end, nu ca as fi retrograd la nou), ma duceam ori in Balcic, ori in Albena.

De ce? Pentru ca oriunde as fi stat, in cele doua-trei zile, ma duceam sa vizitez gradina botanica din Balcic, care este foarte bine ingrijita si aranjata, si nu in ultimul rand parcul castelului.

In fiecare an, aceasta gradina, este prezentata altfel, iti da o stare de bine, care-ti „incarca bateriile”, macar pentru o luna de zile.

Din pacate nu prea l-am respectat…

Este un promontoriu lung şi îngust, abrupt, cu stanci verticale avand o înaltime de aproximativ 70 m, aflat pe litoralul bulgaresc al Marii Negre.

La intoarcere, in drumul catre casa, ne opream la Kaliakra.

Mai precis la Cap Kaliakra.

Datorita privelistii spectaculoase asupra marii, este unul dintre cele mai atractive locuri turistice de pe Coasta Marii Negre.

Scurt istoric

Pe vremea dacilor aici se ridica o cetate, numită Tirisis.

Mai tarziu, grecii au redenumit-o Kali Akra in traducere “bun adapost”.

Trec peste alte date istorice, care probabil le-ati citi si in alta parte.

Ramane independenta pana in 1444, cind este ultima cetate bulgara capturata de turci.

Prima dintre ele a fost Kaliakra (https://varnamaps.eu/kaliakra-bolata/)de aici si numele acestui promontoriu.

Legenda spune ca dupa capturarea orasului de invadatorii turci, frumoasa fecioara Kaliakra impreuna cu 40 de fete fecioare, care nu au vrut sa treaca la credinta otomana si sa fie duse in harem, au sarit de pe stancile abrupte, preferand sa moara pentru a-si salva onoarea de talharii straini

Insa poate unul dintre cele mai importante lucruri despre acest loc, este faptul ca intre anii 1913-1916 si 1918-1940, a facut parte din judetul Caliacra, pe atunci apartinand Romaniei.

Amiralul Fyodor Ushakov, cel mai ilustru conducator naval rus din secolul XVIII. Acesta se pare ca a purtat o batalie cu turcii prin aceste locuri, iesind invingator.

In anii ’30, cercetatorul roman Grigore Antipa a intemeiat aici o statiune de cercetari zoologice marine a Institutului Bio-Oceanografic din Constanta.

Rezervatie naturala si arheologica

In anul 1960 a fost declarata rezervatie naturala si arheologica, avand o suprafata  de 687,5 hectare si incluzand flora cu peste 400 de specii, si fauna, dintre aceasta, 47 fiind rare si pe cale de disparitie.

Pasari rare isi fac cuibul aici, o mare parte dintre ele protejate prin lege.

Regiunea mai este importanta si pentru pasarile migratoare, deoarece Via Pontica – este a doua mare ruta de migratie din Europa.

In fiecare toamna, peste 29.000 de berze, pelicani si cocori, precum si peste 3.000 de alte pasari, unele pe cale de disparitie, traverseaza rezervatia.

Fortareata medievala

Inca de la intarea pe promontoriu, se pot vedea ruinele fortaretei medievale, cetate-fortareata care in secolul al 14-lea, era un adevarat orasel medieval.

Si astazi se mai pot vedea inca ruine, fundatii de biserici, chiar si o fantana.

Pe parcursul drumului, catre punctul terminus, de o parte si alta ale abruptului ametitor, se vad tarmurile Marii Negre pe de o parte mangaiate, pe de alta biciuite, de valurile dantelate ce se sparg de ele.

Daca esti putin atent, si ai si ceva noroc, poti vedea frumoasa joaca a unor delfini, care se rasfata in toata splendoarea, nestingheriti de ceva ce i-ar putea indeparta de tarmuri.

Oriunde iti arunci privirea, te intalnesti cu zeci de macii si alte flori care dau o pata de culoare, minunatelor tablouri oferite de natura, semn ca vantul, soarele si ploaia colaboreaza nestingherite

Mergand mai departe, intalnim o pestera naturala, formata in stanca calcaroasa, loc unde s-a amenajat un muzeu, acolo fiind expuse vestigii din antichitate si perioada medievala, descoperite aici, si machete ale promotoriului si cetatii.

Dupa ce iesiti din pestera, daca vreti sa va mai trageti suflul, luati o pauza la restaurantul, mai precis la terasa, ce se afla chiar acolo, unde veti avea parte de o priveliste parca cunoscuta dintr-un vis frumos
Tot in apropierea restaurantului, se afla o poteca ce coboara spre mare.
La punctul terminus, a fost construit Schitul Sfantului Nicolae, ocrotitorul marinarilor.
Statuia unui arcas este dedicata ultimului aparator al cetatii

Sfatul meu? Mergeti sa va convingeti, chiar merita. Si inca ceva.

Opriti-va la Dalboka! De-acum foarte cunoscutul restaurant, de multi romani, ce se opresc sa manance ceva cu specific pescaresc.

Dar despre acesta… alta data.

Lasă un răspuns