Manastirea Pangarati
- Portret de calatorie -
La rasarit de Muntele Botosanu pe care constructorii l-au strapuns cu un tunel de aductiune lung de aproape 5 km, pe malul stang al paraului Pangarati, se afla Manastirea Pangarati, un asezamant de veche traditie de pe valea Bistritei.
Istoricul Manastirii Pangarati este in multe privinte asemanator cu cel al Bisericanilor.
Si aici pe coasta dealului Paru, s-a constituit o veche sihastrie a unor calugari veniti de la Manastirea Bistrita.
In timpul scurtei domnii a lui llias Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, Monahul Simion, caruia i se atribuie constituirea acestei sihastrii, s-a straduit – ca si Iosif la Bisericani – sa ridice o biserica de lemn dupa obiceiul deja impamantenit si va reusi – conform traditiei – cu ajutorul lui Stefan cel Mare, in primii ani de domnie ai acestuia, construind lacasul pe locul unde se afla si astazi.
Denumirea de Pangarati provine dupa istoricul Nicolae Iorga, de la un posibil calugar Pangratie care „se pare a fost un pustnic de demult dand numele paraului din apropiere”.
Cuviosul Pangratie se presupune ca a fost unul din ucenicii Sfantului Cuvios Nicodim de la Tismana, care in secolul al XV-lea s-au raspandit in Muntenia si in Moldova intemeind aici marile manastiri Neamt si Bistrita.
Marele istoric spune ca numele de Pangarati nu are „nici un amestec unei idei de pangarire”.
Personalitatea cea mai importanta din sec.XV a fost fara indoiala Cuviosul Simeon, care s-a nascut la inceputul secolului al XV-lea intr-un sat din apropierea orasului Piatra Neamt, pe cand conducea Tara Moldovei evlaviosul Domn Alexandru cel Bun.
Sporind mult cu darul Sfantului Duh, ajungand sihastru desavarsit si dascal iscusit al rugaciunii inimii, s-au adunat imprejurul lui ucenici iubitori de liniste, aşezamantul lui fiind cunoscut timp de 29 de ani sub numele de Sihastria lui Simeon.
Biserica Manastirii Pangarati a fost zidita in anul 1560 de catre evlaviosul domn Alexandru Lapusneanu si s-a sfintit de catre Grigorie Mitropolit al Sucevei.
Prima persoana importanta din acest secol a fost Cuviosul Amfilohie care s-a nascut la anul 1487 undeva in partea de Nord a Moldovei.
Viata monahala si-a inceput-o de foarte tanar la Manastirea Moldovita, de unde vine la Pangarati in anul 1508.
Aici a fost ales de catre toti ocarmuitor si a condus obstea manastirii timp de 56 de ani.
Cuvioşii Simion şi Amfilohie au fost propusi pentru canonizare de Manastirea Pangarati, Mitropoliei Moldovei si Bucovinei in anul 2002.
In sedinţa Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din data de 5-7 martie 2008, Cuviosii Simeon si Amfilohie de la Pangarati au fost trecuti in randul sfintilor, canonizarea oficiala a avut loc la Manastirea Neamt in data de 5 iunie acelasi an.
Alt moment important in dezvoltarea ansamblului de constructii din vatra Manastirii Pangarati a fost perioada domniei Voievodului Vasile Lupu, mai exact anul 1642, cand marele vistiernic Dumitrie Soldan si sotia sa Safta a facut la Pangarati insemnate imbunatatiri.
Forma actuala a manastirii se datoreaza activitatii energice a staretului Varnava (1833-1859), care ne spune „ca aceasta manastire ajunsese cu totul in proasta stare”.
Varnava schimba in mod total infatisarea umila si daramata a manastirii printr-o activitate ctitoreasca si mult efort.
El este cel care a intemeiat satul „cu oameni adusi din diferite parti”, sat care mai inainte nu exista dandu-i numele Pangarati dupa numele manastirii.
In anul 1872, la insistentele Ministerului de Interne in cladirile manastirii a fost infiintat un penitenciar.
In timpul functionarii acestuia are loc construirea pridvorului de pe latura nordica a bisericii monument de catre detinuti.
Prin lucrarile de modernizare incepute aici din 1 iunie 1996 se pot vedea placut imbinate cele trei secole: al XV-lea, al XVII-lea si mai nou al XXI-lea, prin constructia noii biserici cu o noua curte si alei de acces.
Iti recomand sa citesti din acelasi judet si despre Manastirea Razboieni.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.