Lacul Iacobdeal
- Portret de calatorie -
Dupa ce am trecut podul de peste Dunare la Braila ne-am lasat in drum spre Macin pe DN22D. La un moment dat am vazut un indicator spre Turcoaia pe DJ222H, locul unde se afla Lacul Iacobdeal.
Am iesit pe partea dreapta si am mers mai departe.
Dupa cativa km am vazut un alt indicator spre Lacul Iacobdeal. Pret de vreo 3 km drumul este fara asfalt. Daca mergi incet nu-ti rupi masina. Drumul este format din pamant si pietre mici.
Singurul inconvenient care a fost, traficul foarte intens datorat camioanelor care nu stiu unde se duceau si de unde veneau.
Acestea la gabaritul lor ridicau un praf de nedescris. Pana la urma cred ca mergeau la cariera care mai este acolo sau pe camp sa fie incarcate cu cereale.
Ajunsi acolo am parcat masina (nu este un loc special amenajat). Am vrut sa platim intrarea dar la ghereta unde era casa de bilete nu era nimeni.
Asa ca am luat-o usor pe poteca. Este putin de urcat o panta. Locul este salbatic si in acelasi timp frumos. Un fel de frumoasa si bestia in varianta din natura.
Este un lac antropic care s-a format in urma dinamitarii unei foste exploatari de granit.
Apa din panza freatica a umplut locul imediat nedand ragaz celor care lucrau sa-si poata lua utilajele.
Are o adancime de 30m, iar culoarea de smarald il face sa semene cu un lac glaciar.
Am continuat drumul spre Niculitel. Razvan ne-a spus ca trece prin Valea Teilor, o portiune destul de mare care este marginita de tei de-o parte si alta a drumului. La Niculitel am oprit la Bazilica Paleo-Crestina.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.