No Comments

La aproximativ 10km de Praid, pe drumul national 13A, se afla localitatea Corund (https://ro.wikipedia.org/wiki/Corund,_Harghita), una din cele mai mari comune din judetul Harghita fiind renumita pentru ceramica populara, si totodata unul din centrele olaritului din Transilvania.

Fiind pentru a doua oara in concediu in Harghita am luat in calcul si vizitarea acestei comune care are o serie de atractii turistice. Locuitorii de aici au o serie de indeletniciri variate, in afara de olarit, se mai ocupa cu prelucrarea lemnului, produsele din iasca si comertul.

Magazine cu diferite obiecte traditionale care au fost facute manual

Initial imi propusesem sa vizitez mai multe locuri, dar cum niciodata socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am reusit pana la urma sa vorbesc doar cu doi mesteri, unul care prelucra iasca iar celalalt era olar.

Muzeul de Aragonit care prezinta istoria si tehnica slefuirii aragonitului

De ce spun asa? Fiindca initial am vrut sa vizitez si muzeul de aragonit, dar asa cum se intampla si se obisnuieste si in alte locuri din tara unde am mai fost, era inchis.

“Se poarta” modelul cu numarul de telefon in geam sau la poarta, iar cand suni, ori nu raspunde, ori “nu sunt momentan in apropiere”, ori “reveniti”.

Cu toate ca pe siturile de pe net gasesti un orar, dupa care fireste te ghidezi, incercand sa te incadrezi in orarul respectiv, pentru a gasi pe cineva acolo. 

Dealul Melcului este o Rezervatie Naturala Geologica

Am vrut sa ajung si la Dealul Melcului, greu de gasit din lipsa de indicatoare, si greu de ajuns datorita drumului destul de dificil.

Poate intr-un viitor, sper nu prea indepartat sa reusesc “sa-l cuceresc”.

Imaginea postata pe blog este luata de pe… traiasca Google Maps.

Am revenit pe soseaua principala unde se afla un punct de informare turistica.

Aici am rugat sa-mi recomande pe cineva care are atelier de olarit unde putem vedea cum se fabrica ceva autentic.

Mi-a explicat cum sa ajung la o casa care se afla aproape de iesirea din Corund, dar inainte sa merg acolo, sa ma opresc la un magazin de suveniruri unde-l gasesc pe un alt mestesugar care inca mai confectioneaza din iasca anumite obiecte. Zis si facut.

In magazinul cu obiecte confectionate din iasca alaturi de domnul Karoly, unul dintre putinii mesteri cei care au mai ramas in Corund si cunosc tehnica de prelucrare

Iata-ma in magazinul domnului Karoly, mester in prelucrarea iascai (foarte vorbaret de fel), care de cum ne-a vazut ne-a intampinat foarte bucuros si ne-a poftit inauntru pentru a ne prezenta ce obiecte avea de vanzare confectionate din iasca. Ne-a spus ca au mai ramas cinci familii care mai prelucreaza iasca.

Printre obiectele confectionate din iasca gasim palarii, sepci, genti, cravate, mileuri, magneti pentru frigider, frunze ornamentale

Unii au imbatranit, altii au plecat, fapt ce a dus la scaderea mesterilor, nemaiavand cine sa lucreze… El a invata meseria de la parinti, frati, unchi, inca de mic copil.

Atunci cand mergea cu tatal sau pe munte sa gaseasca si sa culeaga iasca (care este o ciuperca), faceau zilnic kilometri pentru ca aceasta ciperca nu este usor de gasit.

Are doi baieti pe care i-a invatat mestesugul, dar si cativa ucenici (la Balaton si Budapesta), pe care i-a invatat sa lucreze. Sotia il ajuta si ea.

Spune ca meseria va disparea intr-un viitor nu prea indepartat dat fiind faptul ca nu prea se mai gaseste material.

Toamna este cel mai bine de mers pentru ca frunzele sunt cazute din copaci si se vede mai bine padurea.

Copacul pe care creste iasca este fagul, care se gaseste la o altitudine de 700-1400m.

Din iasca se confectioneaza tot felul de obiecte printre care palarii, sepci, genti, cravate, mileuri, magneti pentru frigider, frunze ornamentale.

Foloseste tot felul de stante din lemn cu motive decorative cum ar fi lalea, frunze, flori de colt, cerbi, trifoi cu patru foi, frunze de stejar si ghinde, caini, ursi, cai, pești etc.

Cam asta a fost ce-am putut afla despre iasca de la cel ce-a mai ramas printre putinii mesteri si ce-am retinut noi din toata povestea spusa de dansul.

Unele lucruri sunt sigur ca le-am uitat, informatiile fiind foarte multe si noi, intr-un interval de timp foarte scurt.

Dupa ce-am plecat de la domnul Karoly, pe trotuarul de vis-a-vis, la aproximativ 250-300m se afla casa lui Jozsa Janos, mester olar.

Am intrat in curte trecand pe sub o frumoasa poarta sculptata in mod traditional din Tinutul Secuiesc.

Ceramica de Corund reprezinta un tip de ceramica tipic comunei Corund. Vasele sunt decorate cu desene stilizate caracteristice secuiesti, cromatica fiind alba, albastra, maro sau multicolora

In curte pe unde te uitai vedeai expuse tot felul de obiecte ceramice, care mai de care mai frumoase.

Vaze, cani, farfurii, castroane, oale, cesti, carafe, jardiniere, ghivece, amfore… etc. unele erau uni la culoare, altele pictate cu tot felul de modele si simboluri specifice zonei secuiesti. 

Unele erau vopsite, altele erau abia facute si scoase afara urmand a fi pregatite se fie bagate in cuptor sau asteptau sa se usuce. 

Cand am intrat in atelier, tocmai terminasera de facut un anumit numar de oale si ne-au spus ca le pare rau ca am ajuns prea tarziu pentru a vedea cum ia nastere un vas din lut.

Daca mai avem rabdare, putem sa mai asteptam cateva ore cand vor relua lucrul pentru a produce alte obiecte.

Atelierul de mestesugarit, locul unde prind viata obiectele realizate din lut

Am intrat apoi in vorba cu domnul Janos pasind pe urmele dansului prin curte printre zecile de obiecte din ceramica, admirandu-le si urmarind sa-mi cumpar ceva ca amintire, de calitate si original in acelasi timp (nu chinezarii cum am auzit ca exista). 

Din vorba-n vorba l-am intrebat ce varsta are, si mi-a spus “ca-i din ’42”. Oricum arata foarte bine la varsta dansului, ca sa spun asa, este inca verde.

Verde precum o culoare care era de o frumusete rara si prinde foarte bine pe multe dintre obiectele expuse atat in curte cat si in magazinul pe care-l are.

Obiectele realizate sunt expuse in curtea si magazinul de desfacere unde-si asteapta cumparatorii care vor trece pragul gospodariei

Referitor la culoarea verde, domnul Janos ne-a spus ca este una facuta dupa o reteta stabilita de dansul care nu se mai gaseste la niciun mester (atatia cati au mai ramas), este o combinatie aparte, secreta, ca un fel de brand.

Domnul Janos este cu state vechi in ale meseriei, avand peste 60 de ani in domeniu.

A fost talentat de mic copil, i-a placut sa modeleze lutul. S-a perfectionat pe an ce-a trecut, a urmat scoli si a lucrat in locuri de unde a devenit din ce in ce mai priceput si experimentat in ceea ce face.

Acum, in ultima vreme, nu mai este atat de activ, la modul ca nu mai stat tot timpul sa fabrice, varsta isi spune cavantul, la modul ca si pozitia si statul in atelier pe scaun, au inceput sa-i provoace neplaceri. 

Inainte de plecare, ca sa nu plec cu mana goala, dupa o lunga cercetare, m-am oprit la un ulcior, in care sa pun palinca (500ml), si doua paharute numai bune pentru Sarbatorile de Iarna.

Culoarea am ales-o fireste pe cea verde, cea care-l reprezinta pe domnul Janos, brandul produselor sale ceramice.

Cam asta a fost Corund…

Lasă un răspuns