No Comments

- Portret de calatorie -

In drumul spre Pestera Bolii (venind dinspre Hateg, este pe partea stanga), merita sa va opriti si la Cheile Banitei

Chiar daca le-am cautat de m-am plictisit (nefiind niciun indicator, iar localnici ne-au spus ca „nu au auzit de asa ceva”), am trecut pe langa ele, de fapt pe langa drumul care ducea spre ele, de nu stiu cate ori.

Mai erau niste nemti care si ei pendulau de-a lungul soselei, cu speranta ca le vor gasi. Pacat ca nimeni nu stie de ele, sau poate ca le cunosc sub alta denumire… Intr-un final le-am gasit, am parcat masina, si am luat-o pe jos, pret de vreo cinci minute.

Desi sunt scurte, sunt foarte spectaculoase. Le-am gasit pe un blog de calatorie si am vazut ca oamenii se bagasera in albia raului ca sa le poata parcurge. Este o bucata pe care nu o poti trece decat prin apa.

Am avut intentia de a intra in apa, dar dupa cateva incercari, m-am lasat pagubas. Apa rece, se aluneca pe piatra slefuita de apa, si pe alocuri mazga.

Acestea au fost doar cateva impedimente care m-au facut sa nu ma aventurez mai departe. Totusi am facut cateva fotografii, atat cat am putut si cat s-a vazut de-a lungul lor.

Langa Cheile Banitei sa afla o cale ferata ce intra intr-un tuneeeeeel!!!

Cat am stat noi prin aceste chei, s-au adunat niste “bastinasi”, care se uitau la noi de parca vazusera niste omuleti verzi… ei venisera la un gratarel (stiau locul unde se poate face gratar, dar nu stiau de Cheile Banitei), era duminica, si pranzul se apropia…

Mai departe, am continuat drumul spre Pestera Bolii, care este situata in partea de nord a orasului Petrosani, la 6 km de acesta, pe drumul care leaga Valea Jiului de Tara Hategului, in locul unde se intalnesc Muntii Retezatului cu cei ai Sebesului.

Numele pesterii vine probabil de la familia Bolia care a avut incă din secolul XV-lea proprietati de pamant si paduri in zona.

Pestera incepe acolo unde Paraul Jupaneasa se pierde in pachetul de calcarele jurasice printr-un portal spectaculos de 20 m la baza si 10 m inaltime.

Galeria principala a pesterii este in general de mari dimensiuni, pe alocuri largindu-se in adevarate sali spatioase. Formatiuni de scurgere apar in locurile inalte si pe tavanul galeriei.

Pe o lungime de 466 m galeria coboara doar 3 m. La iesirea din pestera paraul poarta numele de Galbina.

Pestera Bolii este o strapungere naturala accesibila pe toata lungimea ei, una din putinele pesteri de acest fel din tara.

Minerii care lucrau in Valea Jiului obisnuiau sa petreaca aici sarbatorile de peste an. La una din aceste sarbatori, cineva a zarit chipul Maicii Domnului pe un perete al pesterii. Vestea aparitiei minunate a Preacuratei Fecioare in acest loc s-a raspandit in toata tara. Au reusit sa vada in acea aura un semn al binecuvantarii Maicii Domnului.
Localnicii din din preajma Peșterii Bolii povestesc si astazi despre jupanesele indragostite, comori ale dacilor care au fost ascunse in pestera, urlete ale lupilor albi, intamplari misterioase, farmece, disparitii, iubiri neimplinite si spirite care bantuie aceste locurile.

Lasă un răspuns