- Portret de calatorie -
A trecut ceva vreme, mai bine zis ani, de cand am fost ultima data la Cetatea Neamt.
Mi-aduc aminte ca am urcat dealul, pe un drum destul de anevoios, si-atunci ca si-acum, pentru a o vizita.
Daca atunci am strabatut doar podul arcuit ce este sprijinit pe 11 piloni de piatra, pod ce asigura intrarea in cetate, renuntand sa o vizitez pentru simplu fapt ca era aproape o ruina, si asta nu ar fi fost nimic, daca la poarta cetatii nu ar fi fost un „nene” care spunea ca intrarea se face pe baza de bilet.
Nu ca as fi vreun chitros, am fost si eu pe ici pe colo prin anumite tari din Europa, obiective turistice, de tot felul, care mai de care de o importanta mai mica sau mai mare, din punct de vedere istoric, pentru „gazde” sau pentru patrimoniul mondial, dar macar erau amenajate, restaurate, panouri cu informatii, pliante, ghid…, stiai pe ce dai banii. Dar aici, atunci mi s-a parut nejustificat.
Dar iata ca anii au trecut, am revenit pe meleaguri moldave, si in sfarsit, autoritatile au „pus” mana pe niste fonduri pe care le-au investit, in folosul turistilor, si nu in ultimul rand al statului, restaurand cetatea, astfel ca acum o taxa de intrare este motivata.
Incepand de la podul arcuit despre care am pomenit mai sus, pana la ziduri, camerele, decorarea acestora, informatiile despre insemnatatea lor, totul a fost facut foarte bine, si pentru mine care sunt un „maniac” al fotografiei, atat cat ma pricep eu, a fost un prilej foarte bun de a „trage” cateva cadre, care-mi vor aminti cu placere atunci cand le voi revedea, si pe care le voi arata si altora, pentru a se bucura, si poate a-i convinge sa viziteze aceasta cetate cu o importanta istorica deosebita in istoria noastra, si defensiva Moldovei.
In forma sa initiala, compunandu-se doar dintr-un fort central ce inchidea o incinta strajuita de cele patru turnuri de la colturi, Cetatea Neamt si-a indeplinit cu bine atributiile pana la mijlocul secolului al XVI-lea, cand au inceput sa fie folosite mai mult armele de foc.
Epoca de glorie a cetatii de pe Culmea Plesului corespunde domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504), organizatorul si conducatorul militar de exceptie care, intelegand bine rolul fortificatiilor pentru cresterea capacitatilor de aparare a tarii, a intarit cetatile ridicate de inaintasii sai si a construit altele noi, intreaga Moldova fiind strajuita de un puternic sistem defensiv (vezi cetatile Suceava, Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Aiba, Chilia).
Lucrarile intreprinse la Cetatea Neamt in vremea lui Stefan cel Mare au constat in suprainaltarea vechilor ziduri, ridicarea celor patru bastioane ale curtii exterioare si construirea podului in forma de arc, sprijinit pe 11 piloni de piatra.
Astfel intarita, in 1476 Cetatea Neamt a facut fata asediului impus de Mahomed al II-lea, dupa lupta de la Valea Alba – Razboieni.
In legatura cu acest asediu, secretarul sultanului, consemna ca „cei din cetate nu voiau sa stea de vorba si toti se aparau cu artileria si nu le pasa de noi”.
Pe masura inaspririi dominatiei turcesti si a progresului realizat in tehnica de lupta, rolul cetatilor moldovene va scadea incepand cu a doua jumatate a secolului al XVI-lea.
Dupa distrugerea partiala a unor constructii interioare in vremea lui Alexandru Lapusneanu (1564) si refacerile ordonate de catre Ieremia Movila, in anul 1600 Cetatea Neamt isi va deschide portile in fata armatelor celui care a realizat prima unire politica a tuturor romanilor: Mihai Viteazul.
In paralel cu rolul ei initial, Cetatea Neamt, in vremea lui Vasile Lupu, se va infiinta o manastire deservita de o mica obste de calugari.
Distrusa partial de Dumitrascu Cantacuzino in 1675, Cetatea Neamt va mai avea forta de a scrie o noua pagina de eroism in 1691, cand, aparata de un mic grup de plaiesi, va rezista asediului armatei polone conduse de Ioan Sobieski (vezi Sobieski si romani de Costache Negruzzi).
Dupa distrugerea ordonata de Mihai Racovita in 1717, Cetatea Neamt isi pierde total importanta politico-militara.
Zidurile Cetatii Neamt impresioneaza si astazi prin maretia lor si prin trecutul istoric, plin de glorie si de legende.
Pozitia sa dominanta, pe Culmea Plesului, deasupra Luncii Ozanei, in partea de vest a orasului Targu–Neamt, poate fi comparata cu un cuib de vulturi, care a rezistat timpului de peste sase veacuri si numeroaselor asedii, ramanand in continuare un simbol al neamului nostru.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.