No Comments
- Portret de calatorie -

Doar 10-15 minute de mers cu masina, desparte Humulestiul lui Ion Creanga, de satul Tarpesti, unde ne asteapta o alta destinatie turistica, apreciata atat de vizitatorii romani cat si de cei straini, care ajung in Tinutul Neamtului. 

Pe o coastă inverzită, ascuns printre dealurile molcome ale Neamtului, ti se deschide poarta unui muzeu etnologic, spre o curte larga, cu multi pomi, printre care sunt plantate multe personaje de basm, ce insufletesc toata atmosfera, sculptate in lemn sau piatra de renumitul mester popular, Neculai Popa.

Ajuns aici, dupa ce am parcat masina, am bagat capul pe poarta, timid, si cu ochii care-mi fugeau prin cap, nestiind ce sa caute si sa vada mai intai, fapt datorat numarului mare de sculpturi aliniate in curte, ca niste soldati gata sa prezinte onorul, aproape ca nici nu l-am vazut pe domnul Damian (ulterior am aflat, urmasul lui Neculai Popa), chiar daca era in plina creatie, spun asa pentru ca tocmai dadea viata unei pietre cu dalta si ciocanul, semn ca mosteneste talentul tatalui. 

El a fost cel care m-a coborat din sferele inalte, dandu-mi “binete”, si poftindu-ma sa intru. 

Ca un om politicos si bine educat, i-am raspuns la salut, si i-am spus ca nu am venit cu mana goala, si o chem si pe sotia mea.

Am ras cu totii, ne-am strans mainile, si deja parca ne cunosteam de-o vesnicie.

Ne-a povestit despre tatal sau, despre casa transformata in muzeu (si totodata ridicarea unei noi constructii datorita numarului mare de obiectele colectionate de-a lungul timpului – arheologie, numismatică, etnografie, obiecte religioase, pictură naivă), pasiunile si talentele batranului.

Ne-a mai spus ca inainte de ’89, veneau si 300 de autocare pe an, din toata lumea, turistii contribuind si completand colectia de numismatica.

Apoi ne-a lasat sa ne facem de cap singuri, mai precis sa facem fotografii (ai si la ce), iar el si-a vazut mai departe de piatra lui, care-l chema, sa-i dea viata, asa cum am mai spus. 

La sfarsit ne-am luat ramas bun si i-am multumit pentru amabilitatea si timpul acordat, si am plecat cu gandul la ceea ce am vazut, si bucuros ca am avut “inspiratia” (la sugestia gazdei de la pensiunea unde am stat) sa vin sa vizitez aceasta minuatie realizata de un “taran” si continuata de fiii acestuia.

Este o marca a Romaniei binecunoscuta peste hotare, dar total ignorata de noi. Si inca ceva.

Muzeul este unul special, si prin faptul ca nu-ti cere nimeni o taxa de intrare.

Lasa fiecare cat crede de cuviinta…

Neculai Popa (1913-2011) a fost un artist desavarsit si un colectionar pasionat de arta populara autentica si de obiecte folclorice.

Muzeul infiintat in anii saptezeci in gospodaria acestuia reprezinta astazi unul dintre cele mai frumoase si interesante muzee din Moldova.

O casa veche si un pavilion special construit adapostesc peste 3000 de exponate, incepand de la ceramica Cucuteni, obiecte dacice si pana la obiecte populare de lemn, ceramica, fier, bani, impletituri si straie din diferite perioade istorice apartinand mai multor popoare. 

Expozitia permanenta cuprinde mai multe colectii, grupate in fonduri distincte, cum ar fi:

Marturii arheologice rezultate din sapaturile organizate in localitate si alte zone invecinate

Colectia numismatica formata din piese antice si piese actuale, romanesti si straine

Colectia de etnografie locala formata din obiecte utilitare, decorative si piese de port popular specifice zonei

Colectia de icoane si obiecte de cult, Colectia de pictura naiva romaneasca si Colectia de sculptura naiva formata din cateva lucrari realizate in decursul anilor de artistul Niculai Popa.

Intreaga curte este realizata ca un muzeu in aer liber, unde te incanta armonia dintre natura si arta naiva expusa, intre casa batraneasca si cladirea mai noua. 

Lasă un răspuns