Doar 10-15 minute de mers cu masina desparte Humulestiul lui Ion Creanga de satul Tarpesti. Acolo ne asteapta o alta destinatie turistica, Muzeul Nicolae Popa, apreciata atat de vizitatorii romani cat si de cei straini care ajung in Tinutul Neamtului.
Pe o coasta inverzita ascuns printre dealurile molcome ale Neamtului se deschide poarta unui muzeu etnologic spre o curte larga cu multi pomi.
Prin curte sunt plantate multe personaje de basm care insufletesc toata atmosfera, sculptate in lemn sau piatra de renumitul mester popular, Neculai Popa.
Ajuns aici am bagat capul pe poarta timid, si cu ochii care-mi fugeau prin cap, nestiind ce sa caute si sa vada mai intai.
Privind numarul mare de sculpturi aliniate in curte ca niste soldati gata sa prezinte onorul, aproape ca nici nu l-am vazut pe domnul Damian (urmasul lui Nicolae Popa).
Era in plina creatie. Spun asa pentru ca tocmai dadea viata unei pietre cu dalta si ciocanul, semn ca mosteneste talentul tatalui.
El a fost cel care m-a coborat din sferele inalte dandu-mi “binete”, si poftindu-ma sa intru.
Ca un om politicos si bine educat i-am raspuns la salut, si i-am spus ca nu am venit cu mana goala, si o chem pe sotia mea.
Am ras cu totii. Ne-am strans mainile, si deja parca ne cunosteam de-o vesnicie.
Ne-a povestit despre tatal sau, despre casa transformata in muzeu. A ridicat o noua constructie datorita numarului mare de obiecte colectionate de-a lungul timpului – arheologie, numismatică, etnografie, obiecte religioase, pictura naiva, pasiunile si talentele batranului.
Ne-a mai spus ca inainte de ’89 veneau si 300 de autocare pe an, din toata lumea, turistii contribuind si completand colectia de numismatica.
Apoi ne-a lasat sa ne facem de cap singuri.
Mai precis sa facem fotografii. El si-a vazut mai departe de piatra lui care-l chema sa-i dea viata, asa cum am mai spus.
La sfarsit ne-am luat ramas bun si i-am multumit pentru amabilitatea si timpul acordat.
Am plecat cu gandul la ceea ce am vazut, bucuros ca am vizitat aceasta minuatie realizata de un “taran” si continuata de fiii acestuia.
Este o marca a Romaniei binecunoscuta peste hotare, dar total ignorata de noi. Si inca ceva.
Muzeul este unul special si prin faptul ca nu-ti cere nimeni o taxa de intrare.
Lasa fiecare cat crede de cuviinta…
Nicolae Popa (1913-2011) a fost un artist desavarsit si un colectionar pasionat de arta populara autentica si de obiecte folclorice.
Muzeul infiintat in anii saptezeci in gospodaria acestuia reprezinta astazi unul dintre cele mai frumoase si interesante muzee din Moldova.
O casa veche si un pavilion special construit adapostesc peste 3.000 de exponate, incepand de la ceramica Cucuteni, obiecte dacice si pana la obiecte populare de lemn, ceramica, fier, bani, impletituri si straie din diferite perioade istorice apartinand mai multor popoare.
Expozitia permanenta cuprinde mai multe colectii grupate in fonduri distincte, cum ar fi:
Marturii arheologice rezultate din sapaturile organizate in localitate si alte zone invecinate
Colectia numismatica formata din piese antice si piese actuale, romanesti si straine
Colectia de etnografie locala formata din obiecte utilitare, decorative si piese de port popular specifice zonei
Colectia de icoane si obiecte de cult, Colectia de pictura naiva romaneasca si Colectia de sculptura naiva formata din cateva lucrari realizate in decursul anilor de artistul Nicolae Popa.
Intreaga curte este realizata ca un muzeu in aer liber, unde te incanta armonia dintre natura si arta naiva expusa, intre casa batraneasca si cladirea mai noua.
