O noua experienta ne astepta… Aceea de a merge cu Mocanita Hutulca. Chiar daca eram in concediu m-am trezit ceva mai devreme pentru a avea timp sa servesc micul dejun, si sa beau o cafeluta inainte de plecare.
Am ajuns cam la limita, cu vreo zece minute inainte de plecare, nu ca nu ar mai fi fost o alta cursa, dar vroiam ca odata intors, sa merg si pe mai tanara sosea data in folosinta, Transrarau.
Drumul nu este unul spectaculos, deoarece trece prin comuna si pe langa casele oamenilor, si paralel cu soseaua in mare parte.
Daaaar, peisajele sunt rupte din poveste. Cred ca au un farmec aparte in orice anotimp.
Mocanita este un tren (local), care circula pe o linie ingusta, in regiunile de munte.
In tara noastra are o istorie indelungata fiind folosita pentru transportul marfurilor, in special a lemnelor, dar si pentru transportul pasagerilor.
Aici, in Bucovina este Tara Hutulilor, etnici ucraineni ce traiesc in zonele acestea, dar si in Maramures, Transcarpatia sau Pocutia.
Numele Mocanitei vine cu siguranta de la satenii hutuli ce au botezat-o dupa numele lor.
Trenul are o locomotiva cu 150 de cai putere, si te plimba pe aceste meleaguri aproximativ 30 de minute.
Calea ferata cu ecartament ingust de la Moldovita a fost construita de un proprietar de gater din Munchen, Louis Ortlieb.
A fost data in folosinta in anul 1888 pentru a transporta lemne de la padure la gater.
Traseul avea initial 23,9 kilometri si se deplasa de la Moldovita la Padurea Rososa.
De-a lungul anilor s-au facut schimbari si la ecartament.
In prezent a devenit o atractie turistica importanta a zonei, ea unind satele Moldovita si Argel din Comuna Moldovita, Suceava.
La capatul liniei la dus, am luat o pauza pentru schimbarea locomotivei (adica sa treaca din nou in fata garniturii de vagoane), unde am stat cam 1/2-1 ora.
In acesta perioada de ragaz, am facut cateva fotografii pentru eternitate, iar unii au mancat si baut ceva traditional, pregatit de micii intreprinzatori, care ne asteptau cu palincuta, carnaciori, slana, bult, pita…
Mai mult ce sa zic? Va las sa descoperiti singuri…
