Manastirea Sihastria
- Portret de calatorie -
Am ajuns si la Manastirea Sihastria Putnei dupa ce cu multi ani in urma, am fost „ademenit” de o oferta destul de tentanta de Sfintele Pasti in Neamt, mai precis Piatra Neamt.
Am revenit aici dupa mai bine de 10 ani doar ca in luna august, o vara fierbinte, ca dealtfel toate verile in ultimii ani.
Vara-i vara orice-ar zice cineva.
Toate florile, care mai de care mai cochete, mai aranjate, mai frumoase, mai colorate, mai pastelate, mai atragatoare, mai mirositoare, mai imbietoare… te intampinau ca niste fecioare, parca spunandu-ti „eu sunt cea mai frumoasa”.
Desi au trecut peste ea doar trei secole de existenta, Manastirea Sihastria Putnei evoca totusi cateva momente istorice de seama.
In arhitectura, fidelitatea stilului clasic moldovenesc care in ciuda atator innoiri si adaugiri se mentine pana intr-o epoca asa de tarzie.
Codrii desi si de nestrabatut din partea locului ofereau cele mai bune conditii pentru destui calugari dornici sa continue traditia Cuviosului Daniil Sihastrul si a altor pustnici renumiti, aflati in marile manastiri Neamt, Secu si Agapia.
La inceputul secolului al XVII-lea traiau in imprejurimi numerosi sihastri.
In aceste conditii infiintarea unei „sihastrii” mai la indemana devenea in chip firesc o necesitate.
Faptul fiind cunoscut de episcopul Ghedeon de Husi, ca ucenic al venerabilului mitropolit Varlaam Motoc, acesta intemeiaza in 1655 – fiind deja mitropolit al Moldovei – prima biserica a schitului pe care o inzestreaza apoi cu chilii si cele de trebuinta.
Sapte sihastri din Manastirea Neamt retrasi mult mai inainte prin partile locului, „poiana lui Atanasie”, loc ce oferea conditii prilenice unei vieti de sihastrie, au fost primii care s-au retras aici.
Schitul a ajuns intr-o stare aproape de ruina, fapt datorat deselor incursiuni ale tatarilor de la inceputul sec. al XVIII-lea.
Episcopul Ghedeon de Roman construieste in anul 1734 o noua biserica pe care o inchina Manastirii Secu din apropiere, dupa obiceiul vremii.
In anul 1821 cetele eteristilor lui Alexandru Ipsilanti urmarite de turci, se retrag in partile Moldovei ajungand pana la Manastirea Secu.
Lupta sangeroasa care a urmat s-a incheiat cu arderea si pradarea manastirilor din imprejurimi de catre turci printre care si Sihastria. Schitul nu a ars in intregime.
Tezaurul, dupa cum consemneaza pomelnicul ctitoricesc a fost ascuns in acele zile la Poiana Crucii „sub un fag”, intr-un cazan de arama.
Lucrarile de refacere au inceput abia in anul 1824, cu sprijinul efectiv al mitropolitului Veniamin Costachi si au durat aproape doi ani. S-au refacut atunci biserica de piatra, turnul clopotnita, un corp de chilie in partea de sud, turnul portii si zidul de incinta.
Renumitul „calfa pietrar” Nicolae Cerneschi din Botosani a condus lucrarile contribuind atat cu priceperea sa cat si cu insemnate sume de bani, devenind astfel al treilea ctitor principal al manastirii.
In vara anului 1941 un incendiu necrutator a mistuit paraclisul de lemn si o parte a chiliilor Sihastriei, din care cauza multi calugari au plecat la alte manastiri. In anul 1942 este ales in postul de loctiitor de staret, Parintele Cleopa, staretul Ioanichie fiind batran si bolnav.
Prima grija a noului staret a fost refacerea incintei si a chiliilor arse.
Cu ajutorul manastirii Neamt pana in 1944 s-au construit doua corpuri de chilii cu peste 20 de incaperi.
Invingand dificultatile aduse de razboi si seceta, obstea condusa de Parintele Cleopa se intareste duhovniceste, creste numeric si cu mari eforturi reuseste sa construiasca in anul 1946 un nou paraclis.
Curtea si imprejurimile Manastirii sunt compuse din:
Biserica centrala „Nasterea Maicii Domnului”
Paraclisul „Sfintii Parinti Ioachim si Ana”
Catedrala „Sfanta Teodora de la Sihla”
Turnul-clopotnita
Cimitirul
Chiliile (si cea unde a stat Parintele Cleopa)
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.